Decât electrică mai bine un diesel cinstit

Citesc peste tot, și la oameni care sunt specializați pe auto și la alții care nu sunt, despre cât de grozave sunt mașinile electrice. Sunt atât de lăudate mașinile electrice încât pentru câteva secunde mă gândesc că sunt în Norvegia sau într-o altă țară cu apă caldă, așa de minunat este descris totul.

Acum că unii oameni sunt plătiți să laude mașinile electrice, asta pot să înteleg, pentru bani oamenii ar lăuda orice. Ce nu pot să înțeleg este că alții chiar și le cumpără. Pentru mine în România sunt doar două motive care ar justifica achiziția unei astfel de mașini: faci orice formă de taximetrie/curierat și într-adevăr este mult mai ieftin să mergi cu electrica prin oraș toată ziua sau, al doilea motiv, stai la casă și ai destui bani să îți cumperi și o mașină electrică, alături de cea principală, așa ca o jucărie. Să fim serioși, atât bărbații, cât și femeile își cumpără tot felul de lucruri de care nu au nevoie, doar pentru că le face plăcere. Mașina electrică este la fel de utilă ca gențile alea de 30.000 de euro de la Louis Vuitton sau Hermes.

Dacă însă stai la bloc și își cumperi o mașină electrică cu care să mergi și la drumuri lungi, să fie în esență singura ta mașină, pentru mine asta este complet de neînțeles.

Eu știu că se spune că mașinile electrice sunt viitorul și poate chiar sunt, însă ca să se întâmple asta trebuie să fie îndeplinite întâi două condiții principale.

1. Infrastructura – rețeaua de stații electrice trebuie să fie cel puțin la fel de extinsă cum este în prezent și cea de benzinării. Întâmplător, asta este condiția mai ușor de îndeplinit, în Vest se dezvoltă deja și va urma și România acest trend, bine cu o întârziere de 20 de ani așa cum se întâmplă orice la noi.
2. Timpul de încărcare a bateriei și durata de funcționare în sine. Atâta timp cât în mod obișnuit durează câteva ore să se încarce acea baterie, pentru mine este un „no deal”. Mașina a fost inventată ca oamenii să ajungă dintr-un loc în altul mai repede decât o făceau înainte cu caii. Înainte să apară mașinile, mergeai cu calul cât putea și el, după aia trebuia să faci pauze lungi să își revină că altfel murea săracul și nu mai ajungeai la destinație. Eu nu vreau să mă întorc la situația în care plec undeva și îmi programez călătoria în funcție de cât poate calul, să mă opresc cu orele să admir frumusețea sălbatică a drumului național. Mașina electrică o să fie o opțiune pentru mine atunci când o să pierd un timp comparabil pentru încărcarea bateriei cu cât pierd acum să pun benzină. Știu că pentru unii opritul la benzinărie este ca mersul la mall, îi uită Dumnezeu acolo, însă eu vreau să petrec max. 5 minute în benzinărie, am văzut destul de-a lungul vieții, chiar cred că sunt lucruri mai frumoase de văzut într-o excursie decât benzinăria.

Reducerea timpului de încărcare este mai importantă decât creșterea numărului de stații electrice. Degeaba ai mai multe stații dacă le ții ocupate mult timp. Acum dacă la benzinărie și este cineva la pompă, asta e, știi că oricum nu va dura mult. Ce te faci însă când ajungi și vezi că toate stațiile electrice sunt ocupate, știi că va dura o oră până se va elibera una și după aceea va trebui să mai stai și tu o oră?

Dincolo de durata de încărcare a bateriei, contează și autonomia. Și nici aici lucrurile nu mi se par grozave. Care este în general autonomia maximă – în jur de 600 km? Pe hârtie sună bine, dar în realitate cred că lucrurile stau foarte diferit. Probabil autonomia aceea este obținută ca și consumul declarat de producători la mașinile cu motor termic, în condiții optime, pe care un șofer normal nu le poate replica niciodată. Poate ajungi la 600 km dar fără aer condiționat, cu radioul oprit și fără viteză prea mare, deoarece cu cât mergi mai tare cu atât se consumă mai repede bateria. E foarte cool o mașină electrică, nu?