Urmăresc și eu ce se mai întâmplă în Ucraina și din când în când mai apar știri de genul: Macron a discutat din nou cu Putin! Dacă discuțiile astea ar fi scurte: „Hei, Vladimire, ce mai faci, în continuare nebun? Salut, Manu, da, da, o să vă nimicesc pe toți”, aș înțelege, dar am văzut că toate conversațiile lor sunt foarte lungi, de câte două ore. Sunt ca ședintele din corporații în care se discută câteva ore și singura concluzie este că va fi programată o nouă ședință pentru a se discuta același subiect.
Bine, pe Putin îl înțeleg, e un bătrân nebun, nimeni din lumea civilizată nu îl mai bagă în seamă, și l-a găsit pe Macron, singurul care pare că nu are o treabă și este dispus să îl asculte. Nu știu cum sunt efectiv acele discuții, dar pot să pun pariu că în cele două ore Putin vorbește o oră jumate. La Macron pe de altă parte se vede efectul studiilor lui de filosofie și probabil el chiar crede că îl poate influența pe Putin. Ca orice filosof, crede că poate schimba lumea vorbind despre asta, nu făcând ceva concret. Problema este însă că oamenii se schimbă greu și cu siguranță nu după o anumită vârstă. Macron posibil se vede și într-un rol de profesor care încearcă să îl disciplineze pe derbedeul școlii atrăgându-i atenția într-un mod superior că nu este frumos ce face, iar acela după ce pleacă din cancelarie se duce și îi zgârâie mașina.
Acum dacă discuțiile Macron – Putin ar fi doar inutile nu ar fi o mare problemă. Și eu am discuții cu prietenii mei fără să rezolvăm efectiv ceva, vorbim ca să vorbim. Însă Macron, din păcate, se vede că este influențat de Putin. Vorba aia, el vine cu ideile lui și pleacă cu ale lui Putin. Macron vorbește de pace, dar fără „‘umilirea Rusiei”, spune că aderarea Ucrainei la UE ar putea dura „decenii”, vrea să inventeze alte structuri europene ca să împace și capra și varza. Tot felul de filosofeli, care nu ajută cu nimic Ucraina, doar să nu deranjeze Rusia. Asta este de fapt problema cu filosofii, în loc să ajute, de multe ori mai mult încurcă.
Lasă un răspuns