Ar fi trebuit să întreb „de ce mai există brokeri imobiliari în epoca internetului?” dar mai sunt exact două situații în care este nevoie de ei și mi-ar anula ideea articolului. Un caz în care brokerii imobiliari sunt necesari este când vânzătorul este vreo persoană publică sau un om de afaceri care își vinde conacul și nu vrea să îl sune tot poporul. Iar al doilea caz este cel în care vânzătorul este plecat din localitate și are o proprietate aici și evident nu poate să se fâțâie la vizionări.
Dar când vinzi un apartament comunist chiar ai nevoie de un broker imobiliar? Chiar îți este greu să pui un anunț pe site-urile de vânzări imobiliare? Asta face și brokerul, ce altceva suplimentar crezi că îți aduce colaborarea cu un broker? Proprietarii trăiesc cu iluzia că brokerul le aduce cumpărători. Nu vinzi o locuință de 5 milioane de euro ca în State, unde este necesar ca brokerul să aibă relații printre oamenii care au acești bani. În România cumpărătorii ți-i aduc anunțul acela de pe olx, storia și celelalte site-uri unde ți-a fost lene să pierzi 5 minute să adaugi un anunț.
Dacă brokerii imobiliari ar face astea pentru niște comisioane modice, nu aș zice nimic; până la urmă și eu comand uneori de la Glovo pentru că mi-e lene să mă duc la McDonalds-ul aflat la 10 minute de mine. Dar comisionul general cerut în București de un broker imobiliar este de 3% negociabil, ceea ce tot înseamnă efectiv minimum 2%. La o tranzacție de 100.000 de euro, înseamnă un comision de 2.000 de euro care este perceput de regulă și cumpărătorului și vânzătorului, adică 4.000 de euro. Mai mult decât ia notarul care totuși pregătește niște acte, are o anumită responsabilitate și pregătire. Ca o paranteză, vă dați seama, eu scriu articolul acesta doar pentru că sunt invidios, trebuia să mă fac și eu broker imobiliar. Mai sunt și excepții, când brokerul percepe comision doar cumpărătorului sau doar vânzătorului, dar regula este că acel comision este cerut ambelor părți.
Ce mai fac brokerii pentru banii aceștia? Păi de exemplu cresc prețul imobilelor. Deoarece vânzătorul nu este foarte încântat să plătească și el comisionul (deși din cauza lui se ajunge în situația asta), unii brokeri îi propun să pună imobilul la vânzare la un preț mai mare care să acopere și comisionul pentru broker. Așa că peste prețul dorit de vânzător se mai adaugă câteva mii de euro în anunțul final.
De fapt, singura muncă a brokerilor imobiliari constă în convingerea vânzătorului să îi dea lui dreptul să intermedieze vânzarea. Aici se concentrează tot efortul și toată dibăcia brokerului. Dacă o să puneți singuri un anunț de vânzare al unei case, o să vedeți că cel mai mult o să vă sune tot felul de brokeri ca să îi lăsați pe ei să se ocupe de vânzare. Toată insistența brokerului este axată pe vânzător, deoarece cumpărătorii vin singuri. Și dacă nu vin, oricum nu-i aduce el. Pentru cumpărător un broker imobiliar este complet inutil, și nu doar că nu-l ajută, dar cum spuneam mai sus, îl încurcă.
Lasă un răspuns