Da, acesta este un articol despre aliens, acest blog este foarte eterogen, trecem de la mașini și motociclete la crypo și ajungem, aș zice oarecum logic, la extratereștri. Dacă sunt curios de ceva este de cum vă arăta lumea peste 1.000 de ani (nu mai mult că posibil după aceea să o distrugem). Și una dintre marile întrebări este desigur când vom descoperi viață inteligentă pe alte planete. Este posibil să ne descopere extratereștrii înainte dar când vor vedea cât de bătuți în cap suntem, sigur o să treacă pe lângă noi, o să spună că au treabă în altă parte și mai vorbim.
Înainte să îi găsim, ar trebui să răspundem întâi la întrebarea: există totuși viață inteligentă în altă parte din Univers? Evident nu știm sigur că altfel am și ști unde este, dar ca în orice altă situație putem să folosim probabilitățile. Este mai probabil ca viața să fi găsit o cale să se dezvolte și pe alte planete sau este mai probabil ca doar pe Pâmănt să se fi întâmplat asta? Știu că unii vor alege varianta B, de aceea am și zis că extratereștrii o să ne evite dacă ne găsesc primii.
O să fac o paralelă cu subiectul meu preferat, mașinile, este mai probabil să faci un accident dacă vei conduce ca un idiot? Din păcate, probabilitățile funcționează împotriva ta și răspunsul este da: pe un orizont de timp cât mai lung, evenimentul așteptat se va întâmpla. Așa funcționează lucrurile și în cazul probabilității de a mai fi viață inteligentă pe altă planete. Iar dacă este să luăm ca reper ceva cât mai extins, nu cred că putem găsi ceva mai bun decât Universul. În vastitatea Universului, ținând cont cum s-a format viața pe Pământ, este de așteptat ca acest eveniment să fi avut loc și pe una (probabil mult mai multe) dintre celelalte planete.
Și atunci de ce nu am găsit încă omuleții verzi sau ce culoare or avea ei? Pentru că Universul este uriaaaaaș și nu am descoperit încă scurtături. Știți când mergeți prin România și vi se pare că nu mai ajungeți la destinație? Universul este practic format din multe Românii, numai că astronomii nu au fost atât de inspirați și le-au zis galaxii. Cele mai recente estimări sunt că ar exista peste 2 trilioane de galaxii, adică două mii de miliarde de galaxii. Fiecare galaxie are la rândul ei câteva sute de miliarde de planete. Fac o pauză ca să repet întrebarea: având în vedere numărul imens de planete este mai probabil să fie viață și în altă parte sau să fie un eveniment unic care a avut loc doar pe planeta noastră?
Ca să vedem și mai bine cât de mari sunt distanțele, vecina noastră cea mai apropiată, galaxia Andromeda este la 2,5 milioane de ani-lumină de Calea Lactee. Adică noi vedem acum cu telescoapele ce se întâmpla în Andromeda în urmă cu 2,5 milioane de ani. Dacă am trimite un mesaj care presupunem că ar merge cu viteza luminii (și , conform lui Einstein, nimic nu este mai rapid decât lumina), i-ar lua 2,5 milioane de ani să ajungă acolo, iar în cazul în care cineva l-ar prelua și ar răspunde, i-ar lua alte 2,5 milioane de ani să ajungă la noi. Deci 5 milioane de ani în total pentru a afla dacă „este cineva acasă”. Iar aceasta este de fapt cheia. Oamenii de știință nici nu se concentrează în prezent să transmită mesaje la distanțe mai mari (totuși mici raportat la spațiul cosmic) pentru că nu este eficient. Nu are sens să trimiți un mesaj la o distanță de 1.000 ani-lumină, știind că va trebui să aștepti practic 2.000 de ani pentru un răspuns. Cine știe ce se va întâmpla în intervalul asta, poate nu va mai fi nimeni pe recepție. O căutare activă prin transmiterea de mesaje are sens dacă se face doar pe distanțe de max. 100 ani-lumină, iar asta este ca și cum ai striga de pe balcon: este vreun extraterestru afară?
Noi căutăm extratereștrii practic în curtea noastră. Și curtea noastră este la rândul ei uriașă. Numai la o distanță de 50 ani-lumină de Pământ sunt estimate a fi în jur de 1.500 de planete. Dacă ieșim pe stradă, vedem că în Calea Lactee sunt 400 miliarde de planete, potrivit celor mai recente estimări. Pământul este situat undeva la mijlocul distanței dintre centrul galaxiei (da, nici măcar nu stăm în centru) și „marginea” ei. Suntem la vreo 25.000 de ani-lumină de centru și de granița galaxiei. Raportat la distanțele din spațiu, căutarea noastră de extratereștri este echivalentul uitatului pe fereastră.
Lasă un răspuns