David Popovici a câștigat și cursa de 100 de metri, după ce luase aurul la 200m. Am văzut cursa și declarațiile lui după concurs și pot să spun că sunt impresionat (ceea ce nu prea mi se întâmplă). Mi-a plăcut de prima dată când l-am auzit spunând că este un om normal care face lucruri extraordinare. A zis-o din nou după această cursă și chiar așa este.
Eu la înot îl am ca reper pe Michael Phelps care era o forță a naturii (Phelps este de fapt adevăratul Aquaman). Popovici pe de altă parte arată normal (bine, pentru un sportiv, nu pentru cineva care practică înotul în piscină la Therme). De asemenea, total neobișnuit pentru un român, nu are nici fatalismul care ne caracterizează ca nație: nu se plânge de greaua moștenire, pare calm și stăpân pe el și foarte important, reușește să câștige chiar dacă nu începe cursele pe primul loc. Ce-mi place la Popovici este că luptă până la final, ceva ce de exemplu nici Halep nu o face. Nu mai zic de echipele noastre de fotbal, care probabil și-au greșit sportul pentru că și ele de multe ori „înoată” pe teren.
David Popovici este clar campionul pe care nu-l merităm, dar îl avem.
Lasă un răspuns